Ca amator, lucrez des cu componente recuperate. Sînt sigur că mai există mulţi care fac asta. În fond, de ce să cumpărăm ceva ce putem obţine gratis? Problema componentelor recuperate este că nu ştim mereu dacă mai sînt bune.
Voi prezenta nişte metode simple de verificare a componntelor electronice active, folosind cel mai ieftin model de multimetru digital care se găseşte în orice piaţă.
Voi prezenta nişte metode simple de verificare a componntelor electronice active, folosind cel mai ieftin model de multimetru digital care se găseşte în orice piaţă.
Verificarea diodelor
Folosim, evident, gama de diode, unde aparatul dă o tensiune de 2V de curent mic cu o rezistenţă serie relativ mare, şi măsoară căderea de tensiune înre borne. Valoarea afişată este în milivolţi. Dacă tensiunea este mai mare decît 1999mV, se afişează 1 aliniat la stînga. Polarizată invers, cu roşu la catod şi negru la anod, indicaţia este de depăşire, adică 1 aliniat la stînga. În caz contrar, dioda este defectă.. Fenomenul apare fie din cauză că siliciul s-a supraîncălzit pînă au fuzionat terminalele, fie o supratensiune inversă a străpuns joncţiunea.
În polarizare directă, cu roşu pe anod şi negru pe catod, Astfel, pentru diode cu siliciu, valoarea afişată este în jur de 500-700mV. Penru diode cu germaniu sau Schottky, tensiunea este de 0,1 -0,2V. La LED-uri, tensiunea este prea mare ca să poată fi măsurată, dar dacă LED-ul este funcţional, se va aprinde.
Folosim, evident, gama de diode, unde aparatul dă o tensiune de 2V de curent mic cu o rezistenţă serie relativ mare, şi măsoară căderea de tensiune înre borne. Valoarea afişată este în milivolţi. Dacă tensiunea este mai mare decît 1999mV, se afişează 1 aliniat la stînga. Polarizată invers, cu roşu la catod şi negru la anod, indicaţia este de depăşire, adică 1 aliniat la stînga. În caz contrar, dioda este defectă.. Fenomenul apare fie din cauză că siliciul s-a supraîncălzit pînă au fuzionat terminalele, fie o supratensiune inversă a străpuns joncţiunea.
În polarizare directă, cu roşu pe anod şi negru pe catod, Astfel, pentru diode cu siliciu, valoarea afişată este în jur de 500-700mV. Penru diode cu germaniu sau Schottky, tensiunea este de 0,1 -0,2V. La LED-uri, tensiunea este prea mare ca să poată fi măsurată, dar dacă LED-ul este funcţional, se va aprinde.
Vezi și
Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă
Europa privită din viitor
Hrana vie
Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani
Duda a pus mâna pe Casa Regală
Nu poti multiplica bogatia divizand-o !
Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg
În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.
Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL
Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul
Fii propriul tău nutriționist
Maya ramane o civilizatie misterioasa
Slăbești daca esti motivat
Serbet de ciocolata
Medicament retras - folosit în diabet
Brexit-ul - Spaima Europei
Virusul Misterios
Sistemele solare - apă caldă
Aparitia starii de insolventa
TRUMP ESTE PRESEDINTE
Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.
Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici
Tranzistoare bipolare
Verificarea tranzistoarelor bipolare se face prin verificarea joncţiunilor bază-emitor şi bază-colector. Acestea se comportă ca două diode, dispuse cu electrodul comun la baza tranzistorului. Aşadar, tranzistorul se poate măsura ca şi cum s-ar măsura două diode. Un defect care apare des la tranzistoare este străpungerea secundară, unde deşi joncţiunile nu sînt afectate, apare un scurt circuit de rezistenţă relativ mică între colector şi emitor. Acesta se poate detecta prin măsurarea tensiunii între colector şi emitor, şi trebuie să arate depăşire. Deci verificarea se face în trei paşi
1. Se verifică joncţiunea bază-emitor
2. Se verifică joncţiunea bază-colector
3. Se verifică să nu fie scurt circuit între emitor şi colector.
De asemenea se poate folosi betametrul multimetrului, pentru cele care sînt dotate cu aşa ceva. Se înfige tranzistorul în mufa pentru verificat tranzistoare, şi se dă comutatorul pe hFE. Afişajul va indica factorul de amplificare în curent, şi trebuie să aibă o valoare cuprinsă între 10, pentru tranzistoarele de putere, şi cîteva sute.
Verificarea tranzistoarelor bipolare se face prin verificarea joncţiunilor bază-emitor şi bază-colector. Acestea se comportă ca două diode, dispuse cu electrodul comun la baza tranzistorului. Aşadar, tranzistorul se poate măsura ca şi cum s-ar măsura două diode. Un defect care apare des la tranzistoare este străpungerea secundară, unde deşi joncţiunile nu sînt afectate, apare un scurt circuit de rezistenţă relativ mică între colector şi emitor. Acesta se poate detecta prin măsurarea tensiunii între colector şi emitor, şi trebuie să arate depăşire. Deci verificarea se face în trei paşi
1. Se verifică joncţiunea bază-emitor
2. Se verifică joncţiunea bază-colector
3. Se verifică să nu fie scurt circuit între emitor şi colector.
De asemenea se poate folosi betametrul multimetrului, pentru cele care sînt dotate cu aşa ceva. Se înfige tranzistorul în mufa pentru verificat tranzistoare, şi se dă comutatorul pe hFE. Afişajul va indica factorul de amplificare în curent, şi trebuie să aibă o valoare cuprinsă între 10, pentru tranzistoarele de putere, şi cîteva sute.
Tranzistoare MOSFET
De obicei, tranzistoarele MOS au tensiunea de prag mai mare decît tensiunea pe care o poate da un multimetru. De aceea, pentru măsurarea acestora este nevoie de o sursă de tensiune, cum ar fi, o baterie de 9V.
1. Se conectează ohmmetrul, pe gama de 2000 de ohmi, între sursă şi drenă. Pentru NMOS, sursa se leagă la borna neagră iar drena la borna roşie. Se lasă conectat pentru pasul următor. Pentru PMOS, invers.
2. Se face scurt circuit între sursă şi poartă. Ohmmetrul trebuie să indice depăşire.
3. Se conectează bateria între poartă şi sursă. Pentru NMOS, plusul se conectează la poartă. Pentru PMOS, minusul la poartă. Ohmmetrul indică rezistenţa canalului Rds, on. Aceasta poate lua valori de la cîţiva miliohmi la cîteva zeci de ohmi, în funcţie de tipul tranzistorului. Odată deconectată bateria, indicaţia trebuie să rămînă pe timp nedeterminat, din cauza încărcării capacităţii de poartă. Dacă se ating simultan cu degetul sursa şi poarta, capacitatea se descarcă şi indicaţia ohmmetrului sare din nou în depăşire.
De obicei, tranzistoarele MOS au tensiunea de prag mai mare decît tensiunea pe care o poate da un multimetru. De aceea, pentru măsurarea acestora este nevoie de o sursă de tensiune, cum ar fi, o baterie de 9V.
1. Se conectează ohmmetrul, pe gama de 2000 de ohmi, între sursă şi drenă. Pentru NMOS, sursa se leagă la borna neagră iar drena la borna roşie. Se lasă conectat pentru pasul următor. Pentru PMOS, invers.
2. Se face scurt circuit între sursă şi poartă. Ohmmetrul trebuie să indice depăşire.
3. Se conectează bateria între poartă şi sursă. Pentru NMOS, plusul se conectează la poartă. Pentru PMOS, minusul la poartă. Ohmmetrul indică rezistenţa canalului Rds, on. Aceasta poate lua valori de la cîţiva miliohmi la cîteva zeci de ohmi, în funcţie de tipul tranzistorului. Odată deconectată bateria, indicaţia trebuie să rămînă pe timp nedeterminat, din cauza încărcării capacităţii de poartă. Dacă se ating simultan cu degetul sursa şi poarta, capacitatea se descarcă şi indicaţia ohmmetrului sare din nou în depăşire.
Tranzistoare JFET
Pentru tranzistoarele JFET, se poate verifica joncţiunea poartă-canal. Aceasta se face similar cu măsurarea joncţiunilor la tranzistoarele bipolare. Astfel, la canal N, conducţia directă a joncţiunii apare cînd se leagă borna roşie la poartă şi borna neagră la sursă sau la drenă. La canal P, conducţia directă apare cînd se leagă borna neagră la poartă, şi borna roşie la sursă sau la drenă. Valoarea tensiunii indicate va fi uşor mai mare decît la o diodă, din cauza rezistenţei canalului.Apoi, se măsoară rezistenţa canalului, cînd poarta e legată la sursă. Valoarea indicată trebuie să fie de zeci, sute de ohmi. Aşadar, cei doi paşi sînt:
1. Se măsoară joncţiunea poartă-canal.
2. Se măspară rezistenţa canalului.
Pentru tranzistoarele JFET, se poate verifica joncţiunea poartă-canal. Aceasta se face similar cu măsurarea joncţiunilor la tranzistoarele bipolare. Astfel, la canal N, conducţia directă a joncţiunii apare cînd se leagă borna roşie la poartă şi borna neagră la sursă sau la drenă. La canal P, conducţia directă apare cînd se leagă borna neagră la poartă, şi borna roşie la sursă sau la drenă. Valoarea tensiunii indicate va fi uşor mai mare decît la o diodă, din cauza rezistenţei canalului.Apoi, se măsoară rezistenţa canalului, cînd poarta e legată la sursă. Valoarea indicată trebuie să fie de zeci, sute de ohmi. Aşadar, cei doi paşi sînt:
1. Se măsoară joncţiunea poartă-canal.
2. Se măspară rezistenţa canalului.
Tiristoare
Cu multimetrul putem verifica doar parametrii în starea OFF. Astfel, rezistenţa între anod şi catod trebuie să fie (foarte mare) infinită în ambele sensuri. Apoi se măsoară joncţiunea dintre catod şi poartă.
Cu multimetrul putem verifica doar parametrii în starea OFF. Astfel, rezistenţa între anod şi catod trebuie să fie (foarte mare) infinită în ambele sensuri. Apoi se măsoară joncţiunea dintre catod şi poartă.
Curentul dat de multimetru este prea mic pentru a menţine un tiristor în conducţie şi a-l măsura în starea ON, unde verificarea are relevanţă mai mare. De aceea vom apela din nou la o sursă de tensiune externă, şi o rezistenţă, cam de 1K. Se leagă multimetrul cu borna neagră la catod şi borna roşie la anod. Comutatorul se pune pe măsurare diode. Indicaţia este de depăşire. Păstrînd astfel bornele conectate, se conectează bateria, în serie cu rezistenţa, cu plusul pe poartă şi cu minusul pe catod. Indicaţia trebuie să fie de tensiune de joncţiune, între 500 şi 700mV.
Tuburi electronice
Verificarea unui tub electonic este ceva mai complexă, dar o verificare scurtă se poate face.
Întîi de toate se verifică getterul. Aceasta este o zonă argintie sau neagră la suprafaţa sticlei, pe interior. Se găseşte dispusă fie sus, ca o căcilă, fie lateral. Dacă această zonă este albă, înseamnă că tubul a luat aer, şi nu mai poate fi folosit.
Apoi se verifică să nu fie scurt circuit între electrozii apropiaţi.
După aceea se aplică tensiunea de încălzire a filamentului specificată în catalog. Filamentul, sau filamentele, se lasă la încălzit 20 de secunde, sau mai mult, pentru tuburile de putere.
Dacă tubul este cu încălzire indirectă, se verifică izolaţia dintre filament şi catod. Rezistenţa între catod şi unul din pinii filamentului trebuie să fie foarte mare (infinită).
Cu excepţia defectărilor mecanice, viaţa unui tub este dată de viaţa catodului. De aceea o verificare relevantă asupra stării este emisia catodului. Se poate măsura uşor, cu filamentul încălzit, cu multimetrul, pus pe diode. Se conectează borna neagră la catod şi borna roşie la cel mai apropiat electrod faţă de catod. Adică anodul, pentru diode, sau prima grilă, pentru tuburile cu mai mulţi electrozi. Multimetrul va indica în general o tensiune între 20 şi 700 mV. Dacă indică peste 1000mV sau depăşire, este o bună şansă ca tubul să fie prea uzat pentru a mai putea fi folosit. Deci, paşii pentru măsurare sînt:
1. Verificarea vizuală a getterului
2. Verificarea izolaţiei între electrozi
3. Verificarea filamntului
4. Verificarea izolaţiei filament-catod cu catodul cald
5. Verificarea emisie cu catodul cald Sursa
Tuburi electronice
Verificarea unui tub electonic este ceva mai complexă, dar o verificare scurtă se poate face.
Întîi de toate se verifică getterul. Aceasta este o zonă argintie sau neagră la suprafaţa sticlei, pe interior. Se găseşte dispusă fie sus, ca o căcilă, fie lateral. Dacă această zonă este albă, înseamnă că tubul a luat aer, şi nu mai poate fi folosit.
Apoi se verifică să nu fie scurt circuit între electrozii apropiaţi.
După aceea se aplică tensiunea de încălzire a filamentului specificată în catalog. Filamentul, sau filamentele, se lasă la încălzit 20 de secunde, sau mai mult, pentru tuburile de putere.
Dacă tubul este cu încălzire indirectă, se verifică izolaţia dintre filament şi catod. Rezistenţa între catod şi unul din pinii filamentului trebuie să fie foarte mare (infinită).
Cu excepţia defectărilor mecanice, viaţa unui tub este dată de viaţa catodului. De aceea o verificare relevantă asupra stării este emisia catodului. Se poate măsura uşor, cu filamentul încălzit, cu multimetrul, pus pe diode. Se conectează borna neagră la catod şi borna roşie la cel mai apropiat electrod faţă de catod. Adică anodul, pentru diode, sau prima grilă, pentru tuburile cu mai mulţi electrozi. Multimetrul va indica în general o tensiune între 20 şi 700 mV. Dacă indică peste 1000mV sau depăşire, este o bună şansă ca tubul să fie prea uzat pentru a mai putea fi folosit. Deci, paşii pentru măsurare sînt:
1. Verificarea vizuală a getterului
2. Verificarea izolaţiei între electrozi
3. Verificarea filamntului
4. Verificarea izolaţiei filament-catod cu catodul cald
5. Verificarea emisie cu catodul cald Sursa
si si good contenta you can also visit me on bit.ly/1ua1TYM
RăspundețiȘtergere